Ioana Tudor – Melci. Totul despre înmulţirea, creşterea, recoltarea, valorificarea intensivă (melci marini = acvariu)

Ioana Tudor – Melci. Totul despre înmulţirea, creşterea, recoltarea, valorificarea intensivă (melci marini = acvariu)

Volumul a apărut la Editura ,,Lucman” din Bucureşti, în anul 2006, sub ISBN-ul 973-723-076-0, în format 13×20 cm. Are 188 de pagini alb-negru, iar preţul iniţial a fost de 29.99 Lei.

Cuprinsul cărţii :

Prefata … 5

1. Încadrarea sistematică şi scurt istoric

2. Etimologia numelor melcilor

3. Aria de răspândire

4. Modul de deplasare

5. Hrana

6. Importanţa creşterii melcilor

Cap. I. Morfologia melcilor

1.1 Aspect exterior

1.2. Organele interne ale melcului

1.3. Reproducerea melcului

1.3.1. Împerecherea

1.3.2. Depunerea ouălor

1.3.3. Incubaţia ouălor

1.3.4. Creşterea puietului

Cap. II. Specii de melci comestibili … 51

Cap. III. Creşterea intensivă a melcilor … 63

3.1. Sistem de cultură deschis – în aer liber

3.1.1. Alegerea terenului

3.1.2. Tipul de sol

3.1.3. Igienizarea terenului

3.1.4. Pregătirea terenului

3.1.5. Parcelarea terenului

3.1.6. Popularea cu matca

3.1.7. Intreţinerea gasteropodelor în crescătorie

3.2. Sistemul de cultură închis

3.2.1. Creşterea în solar

3.2.2. Creşterea melcilor în baterii

3.2.3. Creşterea melcilor în cutii

3.2.4. Creşterea melcilor în 5 verigi tehnologice

3.2.5. Creşterea în terarii

Cap. IV. Recoltarea şi ambalarea …108

4.1. Recoltarea

4.2. Depozitarea şi ambalarea pentru expediere

4.3. Controlul sanitar

4.4. Prelucrarea melcilor

Cap. V. Dăunători, boli, anomalii … 114

5.1. Dăunatorii melcilor

5.2. Bolile melcilor

5.3. Anomalii la melci

Cap. VI. Eficienţa economică şi Programul SAPARD … 118

6.1. Eficienţa economică la H. Pomatia

6.2. Programul SAPARD

Cap. VII. Reţete culinare cu carne de melci … 133

Cap. VIII. Acvariu de apă dulce … 148

8.1. Noţiuni generale despre acvariu

8.2. Apa din acvariu

8.3. Filtrarea apei

8.4. Tratarea apei cu ozon

8.5. Instalaţia de bioxid de carbon

8.6. Iluminarea acvariului

8.7. Încălzirea acvariului

8.8. Controlul algelor în acvariu

8.9. Plantele de acvariu

8.10. Creşterea melcilor de acvariu

8.11. Specii de melci de acvariu

Deşi titlul ne duce cu gândul în primul rând la ferme de melci, destinaţi consumului alimentar, sub acesta, cu caractere mai mici (dar inclus în titlul în descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale) găsim trecut ,,melci marini = acvariu”.

Oricine are o urmă de experienţă în acvaristică, sau a vizitat o piaţă de animale de companie sau un pet-shop, sau măcar a avut curiozitatea de a examina vieţuitoarele dintr-o baltă, a remarcat prezenţa melcilor de apă dulce. Care, implicit, pot popula acvariile la fel de bine ca şi cei de marini, chir cu mult mai multă uşurinţă – un acvariu cu apă dulce este mult mai uşor de realizat şi întreţinut ca unul marin, care cere mult mai multă experienţă şi mai multe resurse.

Nu ne vom axa, ca de obicei, pe părţile cărţii la care nu ne pricepem – în cazul de faţă cea legată de creşterea intensivă a melcilor pentru alimentaţie. Aceasta nu constituie o preocupare majoră din punctul de vedere al interesului pentru herpetofaună, decât ca posibilă sursă de hrană pentru unele animale ţinute în captivitate.

Ne vom concentra, ca pasionaţi de acvaristică şi teraristică, pe ,,Cap. VIII. – Acvariu de apa dulce”. După cum se observă din subtitluri, acest capitol, întins pe doar 33 de pagini, care cuprind şi imagini, doreşte să treacă în revistă toate aspectele legate de instalarea şi întreţinerea unui acvariu… Şi, dintre acestea, doar ultimele 2 subcapitole (puţin peste 9 pagini, în care sunt şi o serie de imagini – de proastă calitate şi neclare) tratează propriu-zis melcii de acvariu.

Toate speciile prezentate (foarte succint) sunt dulcicole, contrazicând titlul care făcea referire la melcii marini. Speciile tratate sunt:

1. Pomacea bridgesii
2. Pomacea canaliculata
3. Marisa cornuarietis
4. Pomacea paludosa
5. Neritina natalensis
6. Neritina zebra
7. Theodoxus danubialis

Nu se face nici o referire la melcii indigeni, comuni, din genurile Planorbis şi Limnea, deşi aceştia sunt foarte răspândiţi şi, datorită uşurinţei procurării lor (din aproape orice baltă) şi a rezistenţei deosebite pe care o au – mai ales Planorbis, care supravieţuiesc în aproape orice acvariu, înmulţindu-se până la a ajunge aproape de neînlăturat – au devenit locuitori ai acvariilor de la noi.

Rezumativ, putem afirma că acest capitol, dedicat acvaristicii, este unul foarte superficial, ,,scris pe genunchi”, probabil din dorinţa de a face cartea atractivă şi pentru acvarişti, nu doar pentru crescătorii industriali de melci, şi a mai vinde câteva exemplare, totul cu un minim de efort suplimentar. Un demers pe care îl putem califica drept unul de marketing ieftin, mai ales că cea mai mare parte a imaginilor de pe copertă sunt cu melci de acvariu, nu cu melcii pentru consum, care formează principalul obiect al cărţii. Toate acestea suprapuse peste calitatea grafică execrabilă cu care ne-au obişnuit editurile ,,Lucman” şi ,,M.A.S.T.”, imaginile fiind uneori de-a dreptul greu de desluşit. Identificarea speciilor pe baza lor ar avea precizia unui topor utilizat pentru a ucide ţânţari…

Harald Jes – Terariul, cu sfaturi utile (în limba maghiară – A terrarium, jó tanácsokkal)

Harald Jes – Terariul, cu sfaturi utile (În limba maghiară – A terrarium, jó tanácsokkal)

Volumul a apărut la Editura ,,CSER” din Budapesta, în anul 2007, sub ISBN-ul 978-963-9666-50-4 şi ISSN-ul 1787-0542,  în seria ,,Îngrijirea animalelor mici de companie” (Kisállataink gondozása, ápolása). Are 72 de pagini color, pe o hârtie de groasă, lucioasă, cu ilustraţii (atât fotografii, cât şi desene) superbe. Preţul a fost de 31,50 Lei în Arad, 1998 Forinţi în Ungaria. A apărut la editura Grafe und Unser Verlag din Műnchen în 1998, decalajul de 9 ani între apariţia de acolo şi cea din Ungaria ilustrând gradul slab de sincronizare a societăţilor din fostul bloc comunist cu Occidentul, chiar şi în planul hobby-urilor.

CUPRINS:

Alegerea – primii paşi

Lumea minunată a animalelor de terariu

Lucruri de ştiut înainte de achiziţie

Animalele de terariu preferate

În prim plan – amfibienii

În prim plan – reptilele

Amenajarea terariului – dotări necesare

Dotări tehnice

Plante ornamentale şi alte completări

În prim plan – plantele de trariu

Sfaturi practice – amenajare

Îngrijirea animalelor de terariu

Sfaturi practice – îngrijirea

Hrănirea animalelor

Sfaturi practice – hrănirea

Boli

Comportamentul animalelor de terariu

Specialistul răspunde

Particularităţi de comportament

Este un ghid de pornire, succint, doar pe baza căruia nu se poate realiza o documentare serioasă, necesară unui terariu de succes, dar trasează liniile directoare pentru aceasta şi promovează o atitudine corespunzătoare faţă de acest hobby. Printre puţinele lucruri pe care le pot reproşa cărţii sunt prezenţa publicităţii (la pet-shop-uri, hrană pentru animale, construcţii de heleşteee, un parc zoologic), fapt mai puţin uzual pentru o carte, precum şi vreo două asocieri greşite între imagini şi explicaţiile lor.

Cartea prezintă specii uzuale în teraristică, majoritatea originare din zonele tropicale sau subtropicale, dar ceea ce este demn de reţinut este că menţionează clar că unele dintre acestea intră sub incidenţa convenţiilor internaţionale şi legilor care reglementează protecţia faunei. Se accentuează cel care achiziţionează un astfel de animal trebuie să verifice dacă există documentele necesare şi se precizează că şi deţinerea unui specimen fără acte, traficat, din specii protejate, contravine legilor. Sunt menţionate unele acte normative internaţionale, cum ar fi Convenţia CITES de la Washington (1973) sau Regulamentul (CE) NR. 338/97 al Consiliului din 09.12.1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea.

Principalele specii prezentate:

Amfibieni:

• Axolotl – Ambystoma mexicanum
• Broasca cu gheare africană – Xenopus laevis
• Brotacul uriaş – Litoria infrarenata
• Brotacul australian – Litoria caerula
• Izvoraşul oriental – Bombina orientalis
• Salamandra tigru – Ambystoma tigrinum
• Broasca râioasă uriaşă – Bufo marinus
• Broasca râioasă berberă – Bufo mauretanicus
• Broasca cu coarne – Ceratophrys ornata

Reptile:

• Broasca ţestoasă cu cap ascuţit – Emydura albertisii
• Broasca ţestoasă cu gât de şarpe – Chelodina novaeguineae
• Gecko leopard – Eublepharis macularius
• Şopârla africană cu coada albastră – Mabuya quinquetaeniata
• Scleropus poinsetti
• Baziliscul maro – Basiliscus vittatus
• Anola – Anolis equestris
• Gekco pătat – Gekko gecko
• Şarpele de grădină american dungat – Thamnophis sietalis
• Thamnophis sauritus
• Şarpele de semănătură – Elaphe guttata
• Şarpele amur negru – Elaphe schrenkii

Păianjeni:

• Păianjenul cu genunchi roşii – Brachipelma smithi
• Păianjenul cu picioare de foc – Brachipelma boehmei
• Păianjenul de Martinica – Avicularia versicolor
• Avicularia avicularia

Volumul oferă, succint, informaţii relevante pentru toate etapele, de la achiziţionarea unui terariu şi a locuitorilor săi, trecând prin amenajarea acestuia etc, până la înmulţirea animalelor.

Este important că se accentuează, constant, responsabilitatea pe care teraristul o poartă în legătură cu animalele pe care le deţine, precum şi faptul că se evidenţiază o serie de probleme ce pot apărea pe parcurs. Autorul pledează pentru realizarea unui decor cât mai apropiat de cel din care provin animalele, precum şi a unor condiţii cât mai apropiate de cele din biotopul lor de origine. În acelaşi registru, este promovată administrarea constantă de hrană vie, chiar şi a celei colectate din natură, spre deosebire de cea mai mare parte a literaturii de specialitate, în special a revistelor care subzistă din publicitatea producătorilor de hrană. Aceştia răspândesc constant panica în rândul deţinătorilor de acvarii, terarii etc, punând în evidenţă în mod disproporţionat riscurile pe care le incumbă hrana vie (ca vector al unor paraziţi sau infecţii), comparativ cu avantajele ei (nu doar ca valoare nutritivă, ci şi ca element constitutiv de bază al unui mod de viaţă apropiat de cel natural). În fond, prin protejarea excesivă a animalelor crescute în captivitate de orice contact cu duşmanii lor naturali (bacterii, virusuri, paraziţi etc), ajungem la crearea unor populaţii captive debile, degenerate, care, în caz de nevoie, nu vor putea fi utilizate pentru acţiuni de repopulare a habitatelor originale.

Sperăm ca această lucrare, şi cât mai multe asemenea ei, să fie cât mai curând traduse în limba română şi oferite pasionaţilor de amfibieni şi reptile.

Hubert Untersteiner – Dăunători în casă şi grădină. Identificare, prevenire, combatere

Hubert Untersteiner - Daunatori in casa si gradina. Identificare, prevenire, combatere

Volumul a apărut la Editura ,,M.A.S.T.” din Bucureşti, în anul 2008, sub ISBN-ul 9789731822228, în format 13×20 cm. Are 206 pagini alb-negru, însoţite de 5 planşe color. Preţul este de 11,50 Lei.

Cuprinsul cărţii :

• Prefaţă şi mulţumiri
• Introducere
• Prevenirea apariţiei dăunătorilor
  • măsuri preventive (profilactice) pentru casă şi apartament
  • măsuri preventive (profilactice) pentru grădină
• Musafiri nepoftiţi în casă şi în apartament
  • Gândacul Carpophilus hemipterus
  • Gândacul pâinii
  • Gândacul de făină sau moletul
  • Gândacul de slănină
  • Libărci sau gândaci de bucătărie (şvabi)
  • Gândacul roşu de bucătărie
  • Gândacul negru de bucătărie sau gândacul de bucătărie oriental
  • Molia fructelor uscate
  • Musca domestică sau de casă
  • Musca drosofilă sau de fructe
  • Gândacul din Surinam sau al orezului
  • Gărgăriţa grâului
  • Gărgăriţa orezului
  • Gândacul capucin sau cariul cerealelor
  • Gărgăriţa fasolei
  • Gândacul Niptus hololeucus
  • Gândacul tutunului
  • Molia cenuşie a făinii
  • Gândacul roşcat al făinii
  • Molia grânelor
  • Păduchele de praf
  • Furnicile
  • Furnica neagră mică
  • Furnica Lasius brunneus
  • Furnica roşie faraon
  • Furnicile din familia Camponotus sp.
  • Acarianul Tyrophagus putrescentiae
  • Acarianul făinii
  • Peştişorul de argint
  • Ploşniţa de pat sau stelniţa
  • Acarienii din praf
  • Molia de haine
  • Ţânţarul sau gnatul
  • Căpuşa Ixodes ricinus
  • Puricii
  • Scarabeul de casă sau scarabeul de bârnă
  • Carii de lemn
  • Viespea lemnului
  • Crustaceul terestru
  • Acarianul găinilor
  • Şoarecele de casă
  • Şobolanul cenuşiu
  • Jderul de piatră sau beica
  • Porumbelul de casă
  • Ciupercile de mucegai
• Bolile şi dăunătorii plantelor de grădină şi al celor de apartament
  • Micozele, virozele şi bacteriozele plantelor
    • Făinarea frunzelor
    • Mana
    • Putregaiul (mucegaiul) cenuşiu
    • Monilioza fructigenă (putregaiul fructelor)
  • Rugina determinată de ciuperci
    • Rugina perilor
    • Rugina fasolei
    • Rugina trandafirului
  • Animale dăunătoare
    • Gândacii din familia Otiorhynchus sp.
    • Gărgăriţa coletului sau gândacul negru al viei
    • Gărgăriţele din familia Anthonomus sp.
    • Gărgăriţa neagră a căpşunului
    • Ordinul Thysanoptera
    • Păduchii de frunze
    • Păduchele lânos Eriosoma lanigerum
  • Păduchii ţestoşi
    • Păduchele ţestos-virgulă
    • Păduchele ţestos al prunului
    • Păduchele ţestos al leandrului
    • Păduchele din San Jose
  • Păduchii lânoşi din familia Pseudococcidae
  • Musculiţa albă de seră
  • Păduchele molidului
  • Acarieni din familia Tetranychidae
  • Acarianul (păianjenul) roşu al pomilor
  • Acarianul (păianjenul) roşu comun
  • Ţânţari (musculiţele) ciupercilor
  • Ţânţarii de gale din familia Cecidomyiidae
  • Muştele din familia Anthomyiidae
  • Musca sau viermele cireşelor
  • Viespile din familia Tenthredinidae
  • Albinele din familia Megachile sp.
  • Gândacii pocnitori
  • Gândacii de frunză
  • Gândacul din Colorado
  • Gândacul roşu al crinului
  • Cărăbuşii din familia Scarabaeidae
  • Cotarii sau omizile defoliatoare din familia Geometridae
  • Fluturii de noapte
  • Moliile din familia Yponomeutidae
  • Molia minieră
  • Albiliţe sau fluturi de varză
  • Molia Acrolepiopsis assectella
  • Coropişniţa
  • Melcii
  • Rozătoarele mici
• Identificarea şi atragerea organismelor folositoare
  • Insecte folositoare
    • Muştele din familia Chrysopidae
    • Gândacii răpitori din familia Carabidae
    • Muştele din familia Syrphidae
    • Ploşniţele din familia Reduviidae
    • Urechelniţele
    • Viespile parazite din familia Ichneumonidae
    • Viespile Proctotrupoidea şi Ceraphronoidea
    • Buburuzele
    • Viespile şi gărgăunii/bărzăunii
  • Animale târâtoare folositoare şi amfibieni folositori
    • Şarpele orb sau năpârca
    • Guşterii şi şopârlele
    • Broasca râioasă brună
    • Tritonii şi salamandrele
    • Tritonul comun/tritonul de apă
    • Tritonul cu creastă
    • Salamandra de foc
  • Păsări folositoare
  • Mamifere folositoare
    • Ariciul
    • Cârtiţa sau sobolul
    • Chiţcanii
    • Liliecii
• Metode naturale de protejare şi îngrijire a plantelor
  • Fierturi şi amestecuri lichide
    • Reţeta fierturilor
    • Reţeta amestecurilor
      • Ceaiuri, esenţe şi extracte
    • Reţeta ceaiurilor
    • Reţeta esenţelor
    • Reţeta extractelor
  • Alte metode de protejare şi îngrijire a plantelor
    • Înveliş protector pentru trunchiul copacilor
    • Soluţie de săpun lichid de potasiu şi spirt (alcool)
    • Preparate din alge
    • Metode de protejare a seminţelor
    • Metode de protejare a rădăcinilor
• Metode chimice de protejare a plantelor
  • Substanţele active din pesticide
    • Piretru şi piretroizi
    • Organofosfaţi şi carbamaţi
    • Alte substanţe conţinute de pesticide

Descrierea făcută de editor volumului este:

,,Cine nu cunoaşte aceşti musafiri nepoftiţi care atacă grădinile sau ne pătrund în case? Ei contaminează alimentele, distrug materialele şi blănurile, afectează rezistenţa plantelor sau, pur şi simplu, ne supară, ne deranjează…

În cartea „Dăunători în casă şi grădină – identificare, prevenire, combatere“ veţi găsi multe indicaţii despre cum să scăpaţi de aceşti „musafiri“ şi despre cum puteţi să preveniţi apariţia lor.”

Calitatea grafică a cărţii este una slabă, aşa cum ne-a obişnuit Editura ,,M.A.S.T.”. Şi degajă acelaşi aer de lucrare ,,scrisă pe genunchi” ca şi multe altele publicate de această editură, dintre care de unele ne vom mai ocupa la această rubrică. Motivele care stau la baza acestei politici editoriale nu fac obiectul prezentului material, dorim doar să subliniem că, în viziunea noastră, chiar şi ceea ce se doreşte a fi doar ,,literatură de popularizare”, ar trebui să aibă un nivel minim în ceea ce priveşte informaţia conţinută.

Ceea ce m-a surprins în mod plăcut a fost includerea unor amfibieni şi reptile, inclusiv a tritonilor, în categoria fiinţelor ,,promovate”, ca vectori biologici de combatere a dăunătorilor, pentru rolul de ,,paznici ai grădinii”.

După cum putem vedea şi din cuprins, sunt recomandate năpârca (Anguis fragilis), guşterii şi şopârlele (Lacerta spp. Şi Podarcis spp.), broasca râioasă brună (Bufo bufo), alte broaşte râioase sau nu, brotacul (Hyla arborea), respectiv tritonii (comun – Lissotriton (Triturus) vulgaris) şi cu creastă – Triturus cristatus) şi salamandra (Salamandra salamandra).

Autorul enumeră pentru aceste specii dăunătorii în combaterea cărora sunt eficiente (rezumativ – insecte, păianjeni, viermi, limacşi, melci), respectiv prezintă pe scurt (prea pe scurt în opinia noastră) metode prin care să fie atrase în grădină. Acestea constă, în opinia autorului, la crearea unor biotopuri favorabile reptilelor, respectiv amfibienilor: zone însorite, respectiv habitate umede. Nu contestăm valabilitatea afirmaţiilor lui Hubert Untersteiner, care sunt de altfel perfect adevărate, dar dorim să accentuăm că este nevoie de o documentare mult mai detaliată dacă dorim să punem la dispoziţia ,,colocatarilor” noştri un mediu propice, care să le asigure supravieţuirea optimă şi chiar înmulţirea.

Concluzia noastră este că volumul, cu toate neajunsurile lui, este binevenit pe piaţă, deoarece pune în evidenţă o serie de avantaje ale prezenţei herpetofaunei în habitatele antropice, lucru foarte util în cultura societăţii ,,de piaţă”, în care sunt valorizate în principal avantajele economice.

Expoziţie de reptile la Arad

Expoziţia are loc în Secţia Ştiinţele Naturii a Complexului Muzeal Arad (Piaţa G. Enescu 1 – intrarea dinspre Parcul copiilor), în intervalul 16 DECEMBRIE 2009 – 07 MARTIE 2010. Programul de vizitare este :

Marţi – Vineri : 09.00-17.00

Sâmbătă-Duminică : 09.00-19.00

Luni – închis

TAXĂ DE INTRARE :

7 RON – ADULTI

Bilet S.C. GABONICA S.R.L

Bilet Palatul Cultural

5 RON – COPII, ELEVI, STUDENŢI, MILITARI, PENSIONARI

4 RON – MEMBRII GRUPURILOR

Organizatorii oferă ghidaj (10 lei/ghidaj) în limba română, maghiară şi engleză.

TAXA DE FILMARE: 15 RON

TAXA DE FOTOGRAFIERE: 10 RON (FĂRĂ BLITZ!)

TAXA DE FOTOGRAFIERE TELEFON MOBIL: 5 RON

După cum se poate remarca de pe bilet, animalele din expoziţie aparţin firmei S.C. Gabonica S.R.L. din Arad. O căutare pe Net ne arată că firma este înregistrată în Registrul Grădinilor Zoologice din România al Ministerului Mediului ca grădină zoologică/acvariul public în judeţul Arad, arondat ARPM Timişoara, având autorizaţia nr. 7260.

Mi se pare un lucru foarte bun că există oameni care cresc cu atâta pasiune reptile, şi cu atât mai îmbucurător faptul că au loc şi expoziţii, prin care publicul larg să fie educat în legătură cu acestea şi cu nevoia de a le proteja.

Am vizitat expoziţia şi animalele mi s-au părut bine întreţinute,  sănătoase şi vioaie. Un singur lucru mi-a ridicat un semn de întrebare – prezenţa în expoziţie a unui exemplar adult de Testudo graeca (broasca ţestoasă dobrogeană). Sunt convins că aspectele legale ale deţinerii acestuia sunt bine gestionate de proprietar, rămânând doar problema de etică… În viziunea mea, există o singură situaţie în care deţinerea unor animale din specii protejate este nu doar acceptabilă, ci chiar dezirabilă: înmulţirea lor în captivitate, în vederea repopulării arealelor subpopulate. Sau, cel puţin, pentru a asigura supravieţuirea speciei, măcar ex situ.

Revenind asupra expoziţiei, aceasta are succes în rândul publicului arădean, după cum reiese dintr-un material de presă redactat de către Adelina Stoenescu, de la Departamentul de Relaţii Publice al Complexului Muzeal Arad, în 12 ianuarie 2010, din care voi reda pe larg:

,,Expoziţia Reptile Vii se bucură de un real succes în rândul arădenilor, pasionaţi de lumea dinozaurilor : la mai puţin de o lună de la deschidere, peste 1000 de vizitatori au trecut pragul muzeului, unde sunt expuse 60 de specii de reptile şi nevertebrate de pe diferite continente: Asia, Africa, Europa, Australia şi America!

Invităm în continuare arădenii să descopere secretele vieţii reptilelor de la Complexul Muzeal Arad (Piaţa G. Enescu 1 – intrarea dinspre Parcul copiilor). Datorită fluxului mare de vizitatori expoziţia va fi deschisă încă 2 luni, până în data de 07 martie 2010, cu un orar special : Marţi – Vineri : 09.00-17.00, iar Sâmbăta şi Duminica  expoziţia poate fi vizitată între orele 09.00-19.00.

Expoziţia este o bună oportunitate, atât pentru adulţi, cât mai ales pentru copii, elevi de a vedea specii foarte rare sau chiar pe cale de dispariţie. În cadrul expoziţiei pot fi organizate lecţii de biologie, proiecte educaţionale, totul sub supravegherea unui personal calificat. Pentru prima dată într-o expoziţie în Arad sunt prezente, printre cele 120 de exemplare de reptile şi nevertebrate, 6 specii de şerpi cu clopoţei, crocodili, pitoni uriaşi, piton tigrat albinos din Birmania, vipera rinocer din Africa – exemplar unic în România.

Vedeta expozitiei este Pepino, ce poate creşte până la 1.9 metri şi care face parte din cea mai mică specie de crocodili din lume. Totodată, datorită habitatului şi vieţii nocturne este o specie încă puţin cunoscută de cercetători.”

Crocodil pitic din Vestul Africii

Pentru a ne face o părere despre cât de pasionaţi sunt cei de la S.C. Gabonica S.R.L., postăm ,,FIŞA DE EVIDENŢĂ A GRĂDINII ZOOLOGICE/ACVARIULUI PUBLIC DIN JUDEŢUL ARAD“, la data de 31.12.2007, aşa cum poate fi ea găsită pe site-ul Ministerului Mediului:

,,Nr. fişei 29 din data de 31.12.2007

Denumirea grădinii zoologice/acvariului public S.C. Gabonica S.R.L.

Numele şi prenumele proprietarului: Steinhubel Istvan

Tipul de proprietate: privată

Numele şi prenumele administratorului: Steinhubel Istvan

Adresa instituţiei .Arad, str.Mareşal Antonescu , nr.1-3, sc.A, ap.14

Telefon 0744595001, fax. -, e-mail gabonica_sn@yahoo.com, adresa paginii de internet -

Data înfiinţării grădinii zoologice/acvariului public: 10.07.1997

Suprafaţa totală a instituţiei (mp) -

Suprafaţa amplasamentelor (mp) 80amplasamente a 2mp fiecare

Numărul autorizaţiei de mediu: 7260

Data emiterii :13.02.2006

Data expirării :12.02.2011

Numărul autorizaţiei sanitar-veterinare: nu are

Data emiterii : -

Data expirării: -

Numărul total de specii : 47

Numărul total de exemplare: 80

Activităţi de conservare a speciilor nu este cazul

Date despre Planul colecţiei de animale nu este cazul

Date despre Planul de austeritate pentru animale, în cazul închiderii grădinii zoologice/acvariului public sau în cazul întreruperii subvenţiilor

-înapoiere către proprietar

Activităţi de educare şi sensibilizare a publicului : expoziţii

Colaborări cu alte grădini zoologice/acvarii publice şi/sau cu alte organizaţii : muzee, inspectorate şcolare, universităţi

Surse de finanţare : vanzarea biletelor

Lista speciilor de animale din colecţie

1. Denumirea comună şi denumirea ştiinţifică a speciilor de animale

a.Crocodil de Nil- Crocodylus niloticus

b.Vipera pufăitoare- Bitis arietans

c.Şarpe cu clopoţei-Crotalus atrox

d.Tarantula mexicană-Brachypelma smithii

e.Vipera de bambus-Tritrimeresurus albolabbris

f.Piton reticulat-Python reticulatus

g.Piton tigrat-Python molurus bivittatus

h.Şopârla tegu-Tupinambis teguxini

i.Vipera lance-Bothrops atrox

j.Scorpionul de deşert-Leiurus quinquestriatus

k.Agama cu barbă-Pogona vitticeps

l.Ţestoasa “aligator-Chelydra serpentina

m.Şarpele taiwanez-Elaphe taeniura freisei

n.Şarpe cu lanţ-Lampropeltis getulus getulus

o.Agama de apă-Phisygnatus concincius

p.Boa-Boa constrictor

q.Şarpe dungat-Elaphe quauorliniata

r.Şarpe de Yuma-Lampropeltis getulus yumensis

s.Ţestoasa de uscat-Testudo marginata

ş.Şarpele cu clopoţei venezuelean-Crotalus vegrandis

t.Vipera pufăitoare somaleză-Bitis arietans somalica

ţ.Şarpe dungat de munte-Elaphe absoleta

u.Şarpe şobolan-Elaphe carinata

v.Şarpe regal californian-Lampropeltis getuluis californiae

w.Cobra indiană-Naja siamensis

x.Şopârla făra picioare-Ophisaurus apodus

y.Şarpe regal-Lampropeltis sinaloae

z.Şarpe cu clopoţei-Crotalus durissus comanensis

aa.Şarpe mocasin-Agkristondon contrortix

ab.Geko leopard-Eublepharis macularis

ac.Şarpe de Honduras-Lampropeltis triangurum hondurensis

ad.Şarpe de grâu-Elaphe guttata

ae.Ţestoasă Florida-Chrysemys scripta elegans

af.Cobra egipteană-Naja haje

ag.Şarpe taur-Pituophis melanoucus

ah.Varan african- Varanus albogularis

ai.Şarpe californian- Lampropeltis getulus californiae

aj.Vipera  EFFA- Echis carinatus

ak.Cobra scuipătoare- Naja siamensis

al.Şarpele cu clopoţei de pădure- Crotalus horidus

am.Mamba verde-Dendroaspis anguisticeps

an.Şarpe cu clopoţei pitic-Sistrurus miliarus

ao.Gec tokey-Gekko gecko

ap.Cobra braziliană-Hydrodynastes gigas

aq.Cobra sud –Naja nivea

ar.Varan de deşert-Varanus grizelus

as.Cobra sud africană-Naja nivea

at.Iguana verde-Iguana iguana

au.Şarpele de mangrove-Boiga dendrophila

2. Sexul indivizilor din colecţie –

a. 0.1.0.

b. 1.0.0.

c. 0.1.0.

d. 1.0.0.

e. 1.1.0.

f. 1.1.0.

g. 2.1.0.

h. 0.0.1.

i. 1.0.1.

j. 0.1.0.

k. 1.1.0.

l. 2.1.0.

m.0.1.0.

n. 1.0.1.

o. 0.1.0.

p. 0.1.0.

q. 0.1.0.

r. 0.1.0.

s. 1.1.0.

ş. 1.1.0.

t. 1.1.0.

ţ. 1.0.0.

u. 1.0.0.

v. 0.1.0.

w. 1.0.0.

x. 1.1.0.

y. 1.0.0.

z. 1.0.0.

aa. 0.1.0.

ab. 1.1.0.

ac. 1.1.0.

ad. 3.3.0.

ae. 2.2.0.

af. 0.1.0.

ag. 1.1.0.

ah. 0.1.0.

ai. 0.1.0.

aj. 2.1.0.

ak. 2.1.0.

al. 1.0.0.

am. 1.0.0.

an. 0.1.0.

ao. 1.1.0.

ap. 1.1.0.

aq. 0.1.0.

ar. 0.1.0.

as. 0.1.0.

at. 5.2.0.

au. 0.1.0

3. Provenienţa indivizilor –toate animalele au fost comodate de către Steinhubel Istvan societăţii SC GABONICA SRL.

4. Intrări de specii în colecţie în perioada 01.06.-31.12.2007 -  0

4.1. Specii de vertebrate/nevertebrate intrate în colecţie în perioada 01.06.-31.12.2007

0/0

4.1.1. Număr de indivizi născuţi/eclozaţi în captivitate (denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul, data)

nu este cazul

4.1.2. Donaţii (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul)     nu este cazul

4.1.3. Cumpărări (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul)    nu este cazul

4.1.4. Schimburi (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul)     nu este cazul

4.1.5. Număr de indivizi intraţi în colecţie din alte cauze (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul)    nu este cazul

5. Specii de animale ieşite din colecţie în perioada 01.06.-31.12.2007 a anului pentru care se completează Registrul ;    0

5.1. Specii de vertebrate/nevertebrate ieşite din colecţie în perioada 01.06.-31.12.2007 – 0/0

5.1.1. Număr de indivizi evadaţi (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul)

nu este cazul

5.1.2. Număr de indivizi decedaţi (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul):    nu este cazul

5.1.3. Număr de indivizi ieşiţi din colecţie prin donaţie (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul) şi locul unde se expediază fiecare individ nu este cazul

5.1.4. Număr de indivizi ieşiţi din colecţie prin schimburi cu alte grădini zoologice/acvarii publice/delfinarii (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul) şi locul unde se expediază fiecare individ nu este cazul

5.1.5. Număr de indivizi ieşiţi din colecţie din alte cauze (data, denumirea comună, denumirea ştiinţifică, sexul) nu este cazul.”

Prea devreme pentru amfibieni, dar nu pentru gunoaie…

Am făcut o deplasare la unele dintre habitatele urbane de reproducere ale  amfibienilor din Municipiul Arad, unde anul trecut am găsit, alături de mormolocii mai multor specii de Rana, şi o serie de larve de triton – în general Triturus vulgaris, dar şi, mai rar, Triturus cristatus.

Bălţile temporare respective, care, în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv, au apă doar până pe la jumătatea verii, se află în zona inundabilă a Mureşului. La debite mai mari ale râului, se umplu cu apă (adâncime 50-60 cm), aceasta infiltrându-se prin sol din Mureş.

În data de 10.01.2010, câteva bălţi se umpluseră deja. Desigur, nici sezonul, nici temperaturile, nu permit vreunui amfibian sa le ocupe deocamdată, aşa că singurii ,,locatari” sunt gunoaiele omniprezente în zonă…

Zona are nevoie urgentă de o ecologizare, de preferinţă înainte de ieşirea din hibernare, în număr mare, a vieţuitoarelor care se vor reproduce aici, pentru a le afecta cât mai puţin în perioada de viaţă acvatică.

Atitudinea face diferenţa…

…între civilizaţie şi sălbatici. Acum şi aici mă refer la atitudinea faţă de herpetofaună, atât de diferită în Vest faţă de ceea ce pot mulţi dintre inculţii noştri compatrioţi.

Pe când la ei se fac eforturi disperate pentru a salva ultimii câţiva indivizi ai unor specii cândva comune, la noi reprezentanţii aceloraşi specii, deşi protejaţi de lege, sunt masacraţi fără probleme, pe considerentul că sunt destui, sunt oricum scârboşi, şi, în cazul unora mai proşti decât prevede legea, pentru că Dumnezeu îţi iartă un păcat pentru fiecare şarpe omorât. Acest din urmă argument l-am auzit personal într-o excursie din clasa a XII-a la Mişca (judeţul Arad, România)  când un ţăran local ţinea neapărat să omoare un şarpe de casă (Natrix natrix) pe care îl capturasem eu. Am fost destul de aproape să-i aplic o lovitură, inclusiv cu briceagul cu care desfăceam conservele.

Faptul că un asemenea ţăran poate exista, în afara unei grădini zoologice, în anul 2001, este dovada clară că mai este enorm de lucru pentru a educa populaţia României… Şi îmi este teamă că acest deziderat se poate realiza numai cu biciul, în forma unor amenzi usturătoare şi pedepse cu închisoarea.

Dar şi în 2008 situaţia a rămas relativ aceeaşi, după cum putem constata dacă citim articolul ,,Atenţie la… şerpi”, semnat de către Sorin Ghilea la rubrica ,,Actualitate” (pag. 2) din numărul 159 (14.06.2008) al cotidianului ,,Glasul Aradului”. În material autorul atrage atenţia asupra necesităţii unor lucrări la sistemul de canalizare din cartierul Gai, zonă mărginaşă a Municipiului Arad. Aici s-au înmulţit broaştele şi şerpii, de care localnicii sunt exasperaţi, deşi bietele animale sunt total inofensive. În miniinterviurile luate unor locuitori din zonă, cei mai mulţi au spus că au omorât deja şerpi de casă, atitudinea lor indicând clar atât frica şi scârba iraţionale pe care le resimt, cât şi ignoranţa totală referitoare la avantajele pe care prezenţa reptilelor respective le pot aduce. Unul singur dintre cei chestionaţi a declarat că şerpii ţin sub control populaţia de rozătoare din zonă, prezenţa lor având şi părţi bune.

Deşi este o idee redundantă, voi sublinia încă o dată necesitatea unei educări a populaţiei, şi în special a celei din comunităţile mai mici (sate, cartiere mărginaşe ale oraşelor etc), care au contacte mai frecvente cu herpetofauna, în direcţia protejării amfibienilor şi reptilelor.

Ca un contraexemplu, voi folosi un caz din Australia, unde un şarpe (piton cu capul negru – Aspidites melanocephalus) a consumat în 5 ore o şopârlă (goanna) pe un drum, timp în care o echipă de lucrători aflată în zonă a semnalizat locul, astfel încât animalul să fie ferit de şoferii neatenţi. La noi probabil l-ar fi omorât fără ezitare…

Pozele circulă constant prin e-mail, fiind prezentate ca fiind făcute în Arizona (SUA), zonă în care nici una dintre cele două specii nu poate fi întâlnită. Acest aspect este mai puţin relevant, dar mail-ul este ilustrativ pentru diferenţa de atitudine…

sera Artemia-mix – ouă de Artemia salina

Cum, printre altele, o hrană bună pentru larvele relativ proaspăt eclozate de triton (sau orice alt animal de talia lor), sunt naupliile crustaceului de apă sărată Artemia salina, obţinerea acestora poate fi de mare importanţă pentru a avea un procent de supravieţuire cât mai mare.

Nu voi trece în revistă (cu această ocazie) modalităţile de eclozare şi creştere a acestor crustacee. Există o abundenţă de materiale pe această temă, şi probabil că în viitor voi reveni şi eu asupra ei, atât cu o sinteză a informaţiilor disponibile, cât mai ales cu propria mea experienţă în domeniu. Importantă o consider mai ales pe aceasta din urmă…

Deşi de mai mult timp am dorit să experimentez creşterea artemiilor, în Arad nu am găsit la prea multe pet-shop-uri ouă pentru eclozat. Nu am insistat, ştiind că nu e un proces prea complicat şi care poate fi însuşit ,,din mers” fără prea multe probleme. Am continuat să scanez rafturile pet-shop-urilor şi am dat într-o zi peste sera Artemia-mix. A costat 4,60 RON.

Sera artemia mix

Conform celor trecute pe ambalaj, pliculeţul, încele 18 grame de conţinut, cuprinde sărurile, nutrienţii şi ouăle de Artemia pentru o ,,colonie instant” în 500 de mililitri de apă, din care, după 24 de ore, se pot recolta naupliile pentru distribuire ca hrană vie. Ouăle provin din Marele Lac Sărat (Great Salt Lake) din Utah, SUA, şi producătorul afirmă că naupliile rezultate sunt foarte mici, ideale pentru larvele foarte tinere, în principiu ale peştilor ornamentali, dar la fel de bine ale tritonilor. Tot ce are de făcut cineva este să toarne conţinutul plicului în 500 ml de apă de la robinet, să aereze şi să aştepte 24 de ore.

Eu, neavând nevoie de o cantitate mare de nauplii şi fiind vorba doar de un experiment, nu aveam nevoie de o cantitate de artemii mare. În concecinţă, am pregătit într-un borcan obişnuit, de 2 litri, o apă cu o concentraţie de sare de bucătărie, neiodată, de circa o linguriţă la litru. Am lucrat cu aproximări şi cantităţi grosiere atât din comoditate, cât şi pentru că, din documentarea pe care o făcusem, reieşise că Artemia salina sunt relativ nepretenţioşi în ceea ce priveşte apa. În pus, am vrut să stiu dacă procesul de obţinere a naupliilor este unul simplu, sau necesită măsuratori şi alte operaşiuni consumatoare de timp şi de energie…

Am lăsat apa de robinet să elimine clorul circa 24 de ore, apoi am adăugat o cantitate mică (aproximativ 3 vârfuri de cuţit) din mixul din plic şi am plasat borcanul lipit de calorifer, la întuneric. La început am aerat un pic apa, dar apoi am renunţat, atât din cauza zgomotului făcut de pompă, cât şi din cauză că bulele rezultate aveau tendinţa de a scoate ouăle din apă şi a le lipi pe pereţii borcanului, deasupra nivelului acesteia.

După alte aproximativ 24 de ore, am constatat o abundenţă de nauplii minuscule. Am trecut la hrănirea acestora cu o cantitate mică de drojdie de bere.  Cum nu doream să recoltez naupliile pentru hrănirea altor specii, am continuat hrănirea lor la intervale neregulate, sperând să obţin specimene adulte. După una dintre hrăniri, când am avut impresia că am distribuit o cantitate prea mare de drojdie, nu am mai văzut naupliile înotând şi am crezut că acestea au sucombat din cauza supradozajului de hrană. Am lăsat totuşi borcanul la locul lui, lângă calorifer, în perspectiva reluării ulterioare a experimentului, cu o nouă serie de ouă.

După vreo două săptăm’ni, am decis să examinez borcanul, să-l golesc şi să reiau procesul. Nu mică mi-a fost surpriza când am constatat că în el, deşi mai conţinea, în urma evaporării, doar vreun litru de apă, înotau vioi o serie de artemia adulţi, inclusiv femele la care erau vizibili sacii cu ouă, împreună cu nauplii şi ceea ce par a fi ouă.

Am trecut la suplimnetare gradată a cantităţii de apă din borcan, pentru a-l umple din nou, precum şi a celei de sare, pentru a păstra salinitatea mai mare care a rezultat în urma evaporării. De atunci (aproximativ alte 2 săptămâni) circuitul evoluează de la sine, fără alte intervenţii din partea mea în afară de adaugarea periodică de apă, pentru a suplini evaporarea.

Concluziile rezulatte au fost:

1) Artemia salina are o toleranţă foarte mare la variaţia salinităţii, care aproape s-a dublat odată cu evaporarea unei jumătăţi din apă;

2) este uşor de obţinut o colonie care să se autoperpetueze, chiar fără intervenţie externă şi chiar fără distribuire de hrană; astfel, dacă o pornim într-un rezervor suficient de mare şi distribuim periodic hrană, putem avea acces la Artemia în diverse stagii de dezvoltare şi implicit de varii dimensiuni, potrivite pentru a fi folosite ca hrană pentru tritoni de varii dimensiuni. Exemplarele adulte, având capacitatea de a supravieţui o perioadă de câteva ore şi în apă dulce şi fiind hrănitori, pot fi o hrană potrivită şi pentru tritoni adulţi în perioada de reproducere, alături de alte sortimente.

În 03.01.2010 am făcut nişte poze ale coloniei de Artemia:

Revista ,,Aquarium & terrarium”

Imediat după apariţia primului număr al revistei (Aquarium & terrarium, nr. 1, noiembrie 2008), am trimis redacţiei o scrisoare ,în care am subliniat unele neajunsuri pe care le-am constatat la momentul respectiv.

Aquarium&terrarium nr 1, noiembrie 2008

,,Primul lucru pe care îl observi, fie că eşti acvarist/terarist experimentat, începător pasionat de lărgirea bagajului de cunoştinţe în domeniu sau un ,,profan” interesat de ,,animăluţe”, este calitatea grafică extraordinară a publicaţiei. Atât hârtia, cât mai ales ilustraţiile, sunt la înălţimea exigenţelor unui iubitor de frumos → în fond, un acvarist&terarist este întotdeauna un iubitor al frumosului şi al naturii…

Astfel că prima reacţie a celui care achiziţionează revista  este una de bucurie – o revistă de specialitate îşi face loc în peisajul media românesc, poluat până la refuz de gunoaie tabloidice. Urmează curiozitatea – oare este o revistă puternic orientată spre specialişti cu o bogată experienţă în domeniu sau una de popularizare? Din editorialul semnat de către redactorul-şef Larisa Dragomir aflăm că ,,obiectivul acestei reviste este de a face ca această pasiune să fie accesibilă unui număr cât mi mare de oameni”. Tot aici se spune ca ,,nu este suficient să cumpăraţi un acvariu, să îl umpleţi cu apă, nisip, câteva plante iar după aceea nişte peşti frumos coloraţi care s-ar potrivi cu restul decorului camerei dumneavoastră. În primul rând trebuie să ştiţi de ce aveţi nevoie pentru a dezvolta acest hobby, pentru că veţi fi responsabil de existenţa acelor vietăţi. Trebuie să cunoaşteţi detalii despre calitatea apei, temperatura şi filtrarea ei, apoi amplasarea şi iluminarea acvariului, dar şi despre speciile care vă vor popula acvariul. Şi pentru asta, aveţi nevoie de ghidul de acvaristică ,,Aquarium & terrarium””. Coroborat cu cuprinsul revistei (edificator pentru o persoană cu o documentare măcar mediocră în domeniu), aceste afirmaţii duc la concluzia că se doreşte a fi o revistă de popularizare.

Până aici, toate bune şi frumoase. Avem nevoie de o astfel de revistă pentru a edifica în România o ,,acvaristică de masă”, dincolo de eternii ,,doi peşti într-un borcan”, pe care aproape orice copil i-a avut la un moment dat, ca o preocupare efemeră, care a dus la o existenţă la fel de efemeră a acelor fiinţe, sfârşită frecvent printr-o moarte chinuitoare sau o ,,excursie” în sistemul de canalizare.

Parcurgerea sistematică a întregului cuprins al revistei ne duce însă la constatări mai puţin îmbucurătoare:

1) Poate că cea mai mare problemă a articolelor revistei este că multe dintre ele nu sunt redactate pentru ,,target-ul” publicaţiei, aşa cum este el precizat în editorial (format nu neapărat din specialişti bine documentat). Multe dintre materiale dau senzaţia că au fost extrase din unele mai ample, din motive ţinând de redactarea revistei, devenind astfel mai puţin coerente, lipsind explicarea unor noţiuni complexe, ceea ce în mod normal este indispensabil pentru o revistă de popularizare. Pentru exemplificare – articolul ,,Decorurile marine între estetic şi practic” (pp. 51-54). Trecem repede peste prima secţiune – ,,Amenajarea” – care tratează amatoristic şi pe sărite (23 de rânduri ale unei coloane, adică 12 rânduri complete), poate cea mai importantă etapă a edificării unui acvariu, mai ales marin, şi ajungem la secţiunea ,,Pentru un bun brassaj” (p. 53). Noţiunea de brassaj, deşi foarte neuzuală, nu este explicată în nici un fel… Alt exemplu edificator este conceptul de ,,pietre vii”, care nu este explicitat în nici un fel, deşi este una dintre noţiunile de bază ale acvaristicii marine.

2) Calitatea (tehno)redactării lasă de dorit, fapt inacceptabil pentru o revistă de popularizare ştiinţifică. Virgule puse aiurea, dezacorduri şi greşeli de traducere apar în multe dintre materiale. Ca exemplu, vom oferi un fragment de la p. 17: ,,Este foarte probabil ca Danio frankei şi Danio rerio ar fi aceeaşi specie (nu s-a găsit undeva ultimul în mediul natural). Întreruperea liniilor, cauzată de o perturbare de creştere, ar putea fi o bună explicaţie la apariţia ,,imprevizibilului” (şi asta acum mult timp) Danio ,,frankei” în hobby”. O lectură un pic mai atentă relevă contradicţia dintre cele două fraze – mai întâi Danio rerio nu a fost găsit în mediul natural, apoi ni se spune că Danio frankei (cu sau fără ghilimele pentru ,,frankei”) a apărut ,,în hobby”, în urma unei perturbări de creştere…

Ar putea fi vorba de erori (grosolane) de traducere din limba franceză, deoarece…

3) Toate articolele semnate aparţin unor francezi (şi în editorial se precizează că în revistă vom găsi ,,răspunsuri [...] şi sfaturi de la specialişti francezi” – p. 1). Ar fi salutar dacă revista ar cuprinde, şi îmi place să cred că în numerele viitoare va exista, măcar o rubrică redactată de acvarişti/terarişti din România, astfel încât să nu piardă legătura cu realitatea de pe propria arie de difuzare. În acelaşi registru, o rubrică de ,,relaţii cu cititorii”, care să trimită opinii, sugestii, întrebări şi răspunsuri ar fi binevenită începând cu numerele viitoare.

4) Publicitate iresponsabilă pentru produse care contravin principiului de bază al deontologiei din acvaristică, ce stipulează că vieţuitoarelor trebuie să li se asigure condiţii de confort, cât mai apropiate de cele din mediul natural. Aici se încadrează articolaşul ,,Acvariul ca obiect decorativ” (p. 34), care promovează aşa-numitele acvarii cu care ,,poţi să-ţi ornezi casa [...] la fel cum faci cu tablourile. Adică, le aşezi pe perete”. Ne putem da seama foarte uşor că nu pot fi agăţate pe perete recipiente cu o capacitate prea mare. În plus, forma lor este condiţionată de modul de amplasare, astfel încât peştii vor avea foarte puţin spaţiu de mişcare, cel puţin pe una dintre coordonate… dacă aplicăm sistemul de stabilire a volumului de apă necesar unui peşte care este vehiculat chiar trei pagini mai încolo (în articolul ,,Nimbochromis venustus nu e la îndemâna oricui” – p. 37) şi care stipulează că ,,un peşte are nevoie de 3-4 litri de apă pentru fiecare centimetru din lungimea sa”, ajungem la concluzii îngrijorătoare. Şi anume că respectivul obiect de decor nu va fi decât o ,,carceră” pentru peştii din interior, care nu vor beneficia de condiţiile minime de confort.

5) Spaţiul amplu destinat materialelor publicitare nu ar fi o problemă atât de mare în sine – e o sursă de venit, iar o asemenea calitate grafică are un preţ ridicat. Dar publicitatea mascată este. Exemplificator în acest sens este articolul ,,Plantele de acvariu” (pp. 26-28), care ridică adevărate osanale firmei cultivatoare ,,Tropica”. Logo-ul firmei apare la începutul articolului, acesta abundă în fraze de genul ,,Tropica cultivă plante după metode care le asigură cea mai bună adaptare la viaţa în acvariu” şi este urmat de o pagină de publicitate pentru aceeaşi firmă (p. 29).

6) deşi revista se numeşte ,,Aquarium & terrarium”, doar trei pagini dintre cele 68 ale acestui prim număr sunt dedicate teraristicii – articolul ,,Iguana verde, reptila cu trei ochi” (pp. 64-66). Nici măcar unul dintre produsele căruia i se face publicitate nu este destinat terariilor. În condiţiile în care în România teraristica este într-un stadiu incipient, mai multă informaţie în domeniu, în coloanele unei reviste de specialitate, ar fi mai mult decât binevenită.

Cu speranţa că neajunsurile pe care le-am semnalat se datorează exclusiv faptului că este vorba despre primul număr al revistei, ele urmând să fie remediate ,,din mers”…”

Acum, după un an de apariţie, s-a ajuns la numărul 12, decembrie 2009.

Aquarium&terrarium nr 12, decembrie 2009

Multe dintre probleme au fost remediate, dar una a rămas exact la acelaşi stadiu de acum un an – partea extrem de mică, pe care am putea-o numi aproape nesemnificativă, dedicată teraristicii…  În toate aceste numere, au fost tratate doar ,,Iguana verde” (nr. 1 şi nr. 2), ,,Şopârla Leopard Gecko” (nr. 3 şi nr. 4), ,,Cameleonul Pantera” (nr. 5 şi nr. 6), ,,Şopârla curcubeu” (nr. 7), ,,Salamandra” (nr. 8) – ţin să precizez că era vorba de o salamandră americană, nu de specia autohtonă, Salamandra salamandra, care este protejată, ,,Pitonul regal” (nr. 9 şi nr 10). De aici s-a trecut la alte clase – ,,Tarantula” (nr. 11) şi ,,Scorpionul regal” (nr. 12).  Toate aceste materiale au avut doar câte 2 pagini/număr, cu tot cu imagini… Foarte puţin, din cele 66 efective ale revistei…

Din perspectiva acestui blog, mi-aş dori să văd publicate mult mai multe materiale despre amfibieni şi reptile! Dacă nu jumătate din revistă, aşa cum sugerează titlul, dar măcar 5-10 pagini, iar problematica să fie tratată cu aceeaşi seriozitate ca şi cea a creşterii peştilor de acvariu…

Literatura costă…

Dacă am prezentat o carte slabă, dar relativ ieftină – 10 RON – trebuie să atrag atenţia şi asupra faptului că, în limba engleză, există o literatură masivă în domeniul amfibienilor şi reptilelor. Unele dintre aceste cărţi par destul de interesante, dar preţurile lor, aşa cum le-am găsit pe Amazon.com, sunt destul de mari.

În continuare voi da câteva exemple, luate de pe acest site, care vor ilustra cam cât poate costa informaţia când e strânsă la un loc de către alţii şi, implicit, ce importanţă capitală poate avea schimbul direct de informaţii între cei pasionaţi, care astfel nu vor mai da sute de dolari sau euro pe aceste cărţi.

Voi prezenta mai jos câteva exemple, care au fost alese pe baza faptului că par bogate în informaţie, respectiv au preţuri mari, din rezultatele obţinute în urma unei căutări făcute după cuvântul cheie ,,amphibians” pe  Amazon.com.

Principala concluzie pe care doresc să o accentuez prin acestea nu este neapărat încurajarea pirateriei, deşi multe dintre cărţile de mai jos pot fi găsite în variantă electronică pe Internet, fie pe site-uri specializate în descărcarea (ilegală) de cărţi electronice, fie prin utilizarea torentelor sau a programelor de file-sharing tip DC++.  Mai importantă mi se pare realizarea unor baze de date, cu acces deschis pentru cei pasionaţi şi prin însumarea contribuţiilor lor, unde informaţii de factura celor conţinute de cărţile de mai jos să poată fi accesate fără a se plăti preţuri astronomice.

Altfel se va ajunge la o îngreunare a accesului la informaţie, care va costa atât de mult, încât un individ nu îşi va mai permite să se ocupe de domenii care îl pasionează, dar care nu îi aduc un venit imediat, adică nici un domeniu extraprofesional. Şi astfel vom ajunge asemenea unor roboţei occidentali, care vin acasă de la muncă, citesc ziarul şi privesc o emisiune imbecilizantă la televizor, apoi se culcă şi a doua zi o iau de la capăt, fără măcar să ştie că există pe lume ceva atât de minunat ca amfibienii şi reptilele…

Kentwood D. Wells – The Ecology and Behavior of Amphibians (Hardcover)

The Ecology and Behavior of Amphibians (Hardcover)

Preţ iniţial: $75.00

Preţ actual:  $65.72

Reducere: $9.28 (12%)

Laurie J. Vitt (Author) , Janalee P. Caldwell – Herpetology, Third Edition: An Introductory Biology of Amphibians and Reptiles (Hardcover)

Herpetology, Third Edition. An Introductory Biology of Amphibians and Reptiles (Hardcover)

Preţ iniţial: $79.95

Preţ actual:  $65.82

Reducere: $14.13 (18%)

C. Kenneth Dodd Jr. (Editor) – Amphibian Ecology and Conservation: A Handbook of Techniques (Techniques in Ecology and Conservation) (Hardcover)

Amphibian Ecology and Conservation. A Handbook of Techniques (Techniques in Ecology and Conservation) (Hardcover)

Preţ iniţial: $120.00

Preţ actual:  $103.18

Reducere: $16.82 (14%)

Harold G. Cogger (Editor), Richard G. Zweifel (Editor) – Encyclopedia of Reptiles and Amphibians, Second Edition (Natural World) (Hardcover)

Encyclopedia of Reptiles and Amphibians, Second Edition (Natural World) (Hardcover)

Preţ: $162.41

Brent R. Whitaker (Author, Editor), Kevin N. Wright (Author, Editor) – Amphibian Medicine and Captive Husbandry (Hardcover)

Amphibian Medicine and Captive Husbandry (Hardcover)

Preţ: $165.50

Efstratios D Valakos (Author), Panayiotis Pafilis (Author), Konstantinos Sotiropoulos (Author), Petros Lymberakis (Author), Panayiota Maragou (Author), Johannes Foufopoulos (Author) – Amphibians and Reptiles of Greece (Hardcover)

Amphibians and Reptiles of Greece (Hardcover)

Preţ: $89.50

William E. Duellman (Editor), Neil Schlager (Editor), Joseph E. Trumpey (Illustrator) – Grzimek’s Animal Life Encyclopedia: Amphibians (Hardcover)

Grzimek's Animal Life Encyclopedia. Amphibians (Hardcover)

Preţ iniţial: $147.00

Preţ actual:  $76.09

Reducere: $76.09 (52%)

James B. Murphy (Editor), Neil Schlager (Editor), Joseph E. Trumpey (Illustrator) – Grzimek’s Animal Life Encyclopedia: Reptiles (Hardcover)

Grzimek’s Animal Life Encyclopedia. Reptiles (Hardcover)

Preţ: $147.00

Elena Ciudin – Şerpi şi şopârle. Biologie, creştere şi patologie

Elena Ciudin – Serpi si soparle. Biologie, crestere si patologie

În condiţiile în care există o literatură care se preocupă de amfibieni şi reptile, ne propunem să facem aici o serie de treceri în revistă a cărţilor care au astfel de subiecte. Accentul va cădea în general pe partea dedicată amfibienilor în general şi tritonilor şi salamandrelor în special, dar nu vor fi neglijate nici celelalte ,,târâtoare”.

Vom începe cu cartea ,,Şerpi şi şopârle. Biologie, creştere şi patologie”, scrisă de către Prof. Dr. Elena Ciudin, de la Facultatea de medicină veterinară din Iaşi.

Volumul a apaărut la editura ,,M.A.S.T” din Bucureşti, în anul 2006, într-un tiraj de 2000 de exemplare, sub ISBN-ul 973-8011-67-1, în format A5. Are 238 de pagini, alb-negru, însoţite de 16 pagini de planşe color. Preţul este de 10 RON.

Cuprins:

PARTEA I BIOLOGIA SI CRESTEREA SERPILOR SI A SOPARLELOR

CAP. I Tradiţii şi superstiţii despre şerpi (p. 10)

CAP II. Particularităţi biologice ale şerpilor (p. 13)

CAP.III Încadrarea taxonomică a şerpilor (p. 33)

CAP. IV Comportamentul viperelor în mediul natural (p. 55)

CAP. V Creşterea şerpilor în captivitate (p. 60)

CAP VI. Adaptarea viperelor în captivitate (p. 74)

CAP. VII Veninul la regnul animal (p. 78)

CAP. VIII Organizarea biobazei de vipere (p. 96)

CAP. IX Particularităţi biologice ale şopârlelor (p. 102)

CAP. X Creşterea şopârlelor în captivitate (p. 108)

CAP. XI Biologia iguanelor (p. 111)

CAP. XII Creşterea iguanei verzi în captivitate (p. 113)

CAP. XIII Creşterea şopârlelor geko (p. 118)

CAP. XIV Creşterea salamandrelor (p. 120)

CAP. XV Creşterea cameleonilor (p. 123)

CAP. XVI Creşterea tritonilor (p. 126)

CAP. XVII Dacă doriţi să aveţi în preajmă o reptilă fascinantă (p. 127)

PARTEA A II – A PATOLOGIA ŞERPILOR ŞI A SOPÂRLELOR

CAP. I Examinarea şerpilor şi a şopârlelor (p. 130)

CAP. II Parametrii fiziologici, recoltarea şi examinarea probelor de sange şi ser (p. 139)

CAP. III Terapia, anestezia şi eutanasia (p. 145)

CAP IV. Afecţiuni generate de condiţiile de întreţinere (p. 152)

CAP. V Afecţiuni metabolice (p. 155)

CAP. VI Afecţiuni ale tubului digestiv (p. 165)

CAP. VII Afecţiuni ale aparatului respirator (p. 170)

CAP. VIII Afecţiuni ale ochilor (p. 172)

CAP. IX Afecţiuni ale aparatului reproducător (p. 176)

CAP. X Boli infecţioase (p. 179)

CAP. XI Boli parazitare (p. 193)

CAP. XII Afecţiuni produse de miceti (p. 219)

CAP. XIII Mica chirurgie (p. 230)

BIBLIOGRAFIE SELECTATA (p. 236)

Descrierea făcută de editor volumului este ,,Cartea este o prioritate naţionala şi constituie un ghid deosebit de util atât pentru specialiştii care se ocupă cu creşterea şi patologia şerpilor şi a şopârlelor cât şi pentru iubitorii de animale rare, care doresc să aibă în preajmă aceste fiinţe fascinante şi tăcute.”

Dacă în ceea ce priveşte partea de medicină veterinară, care, după cum vedem din cuprins, ocupă o bună parte a volumului, nu ne putem pronunţa, neavând nici studii de specialitate şi nici experienţă empirică în domeniu, pe când autoarea este cadru didactic universitar în domeniu, asupra celei privind creşterea salamandrelor şi tritonilor putem, prin prisma experienţelor directe în domeniu.

Astfel, prima observaţie pe care o avem de făcut este că apariţia acestor reprezentanţi ai ordinului Caudata poate părea ciudată într-o carte dedicată reptilelor. Mai ales că informaţiile referitoare la ei sunt grupate în două capitole – CAP. XIV,,Creşterea salamandrelor” (p. 120) şi CAP. XVI ,,Creşterea tritonilor” (p. 126) – care sunt cuprinse în partea I: ,,Biologia şi creşterea şerpilor şi a şopârlelor”, fapt de natură a induce unor începători ideea că este vorba de reptile, confuzie oricum larg răspândită.

În continuare, atragem atenţia asupra titlului pompos de capitol dat celor două schiţe de material, care împreună ocupă 3 pagini şi 11 rânduri (reamintim – format A5).

Articolaşul denumit pompos ,,Creşterea salamandrelor” are 2 pagini şi 11 rânduri, din care aproape 2 pagini constituie descrierea speciei Salamandra salamandra. Începutul e bun – se precizează că este vorba despre un amfibian[1]. Apoi sunt descrise ceea ce autoarea numeşte ,,principalele varietăţi”[2] – o serie de subspecii. Ceea ce atrage cel mai mult atenţia cititorului, chiar neavizat, este ultima dintre acestea – Ambystoma opacum, despre care ni se spune că ,,este întâlnită în partea de est a Statelor Unite şi sud-estul Canadei”[3], asta după ce ni se spune, cu doar o pagină în urmă, că arealul salamandrei ,,cuprinde regiuni care se întind  din nordul Germaniei până în nordul Africii, din peninsula Iberică până în Asia Mică”[4]. Dorim, pe această cale, să aducem lşa cunoştinţa distinsei autoare faptul că Ambystoma opacum este o specie de sine stătătoare de salamandră, care trăieşte într-adevăr în SUA, dar face parte dintr-o cu totul altă familie (Ambystomatidae) din cadrul ordinului Caudata. Pentru mai multe informaţii legate de specie, recomandăm autoarei şi nu numai, printre altele, pagina Animal Diversity Web[5] a University of Michigan Museum of Zoology.

Trecând mai departe şi terminând descrierea, cel mult sumară, a speciei, habitatului şi a  modului ei de viaţă, ajungem la partea de creştere. Aceasta este tratată, cu toate aspectele ei (habitat de întreţinere, substrat, hrănire) în exact 14 rânduri. Mai mult decât suficient pentru ca cineva să-şi facă o idee despre cum să întreţină o salamandră, nu credeţi? Accentuăm că nu se face nici o precizare asupra faptului că specia este protejată, iar prelevarea ei din habitatul natural interzisă de lege…

Dar să trecem la capitolul despre creşterea tritonilor. Acesta, dedicat celor 2 specii mai comune în ţara noastră  – tritonul comun Lissotriton (Triturus) vulgaris şi tritonul cu creastă Triturus cristatus – ocupă o pagină întreagă (p. 123). Dacă în cazul salamandrei s-a făcut măcar o încercare lamentabilă de a da nişte linii directoare în ceea ce priveşte creşterea, aici nu e cazul… Se începe prin a se preciză că ,,tritonii sunt mici şopârle acva-terestre”[6], ceea ce ne face să precizăm încă o dată că tritonii, ca şi salamandrele şi broaştele, sunt amfibieni, şi nu reptile, aşa cum sunt şopârlele. După ce fiecare dintre cele două specii este descrisă foarte sumar în câteva rânduri, se precizează că ,,toate speciile de tritoni se pot creşte în acvarii, dar este recomandat să se înceapă mai întâi cu Triturus cristatus şi Triturus vulgaris,  deoarece sunt mai docili, mai rezistenţi şi mai uşor de întreţinut.”[7]. Din nou, nu se fac precizări asupra statutului protejat al speciilor, dar cine se mai uită la asemenea amănunte când încadrarea taxonomică este greşită până la nivelul plasării speciilor în altă clasă de vertebrate…

Capitolele despre întreţinerea unor specii de reptile (cameleon, gecko etc) sunt scrise într-o manieră aproape la fel de lapidară, dar cu puţin mai multe detalii. În ceea ce priveşte partea de medicină vetrinară (paraţiţi, tratmente, chirurgie etc), după cum am mai precizat, nu ne putem pronunţa, dar, la o trecere sumară în revistă, pare mult mai elaborată şi mai concretă. Ar fi şi cazul, dat fiind că autoarea este profesor doctor la o facultate de medicină veterinară…

Principala concluzie pe care o tragem este că ar fi de dorit ca autorii care au o bună pregătire în domeniu (aici, sperăm, medicina veterinară), să se limiteze la acel domeniu dacă nu doresc să facă o muncă de documentare serioasă… Iar, pentru a reuşi ,,Creşterea salamandrelor” şi ,,Creşterea tritonilor”, este nevoie de o documentare de multe ore şi multe sute de pagini parcurse, precum şi de exerciţiu practic – asta putem preciza din proprie experienţă.

În încheiere, nu putem decât să ne mai exprimăm o dată speranţa că autoarea prezintă o mai mare competenţă în ceea ce priveşte diagnosticarea şi tratarea reptilelor (şi, poate, şi a amfibienilor) decât în ceea ce priveşte întreţinerea lor.

Pe scurt, cartea este una mai mult decât slabă sub aspectul întreţinerii animalelor cu sânge rece în captivitate, care nu merită cumpărată nici pentru a sprijini o mobilă şchioapă. Dacă partea de medicină vetrinară are vreo valoare ştiinţifică, aş dori, pe cât posibil, un comentariu pe această temă, de la cineva avizat…

---

[1] Elena Ciudin – Şerpi şi şopârle. Biologie, creştere şi patologie,editura ,,M.A.S.T”, Bucureşti, 2006, p.120

[2] Ibidem

[3] Idem, p. 121

[4] Idem, p. 120

[5] Garry Rogers – ,,Ambystoma opacum” (On-line), Animal Diversity Web, 2000, [02.12.2009], disponibil online la http://animaldiversity.ummz.umich.edu/site/accounts/information/Ambystoma_opacum.html

[6] Elena Ciudin – Şerpi şi şopârle. Biologie, creştere şi patologie,editura ,,M.A.S.T”, Bucureşti, 2006, p.123

[7] Ibidem